Care este rolul iodului în organism şi de ce se administrează în caz de accident nuclear? Ne protejează dacă îl administrăm preventiv?

Răspunsul este NU şi vă voi explica de ce.

Iodul este un micronutrient esenţial prezent în organism în cantităţi mici şi concentrat în cea mai mare parte în glanda tiroidă. Pentru a funcţiona normal, tiroida are nevoie de iod care este folosit pentru sinteza hormonilor tiroidieni, tiroxina T4 şi triiodotironina T3. Aceşti hormoni reglează numeroase procese metabolice din organism şi prezintă un rol foarte important în primele faze ale creşterii şi dezvoltării diferitelor organe, mai ales a creierului.

Necesarul zilnic la un adult este în jur de 150 micrograme de iod, crescând la femeile însărcinate şi la cele care alăptează (250-300 mcg). In alimentaţie o sursă importantă de iod este sarea iodată, dar şi alte alimente precum alge marine, cod, ton sau crustace, lapte sau iaurt simplu cu conţinut scăzut de grăsimi, ou sau prune uscate.

In caz de accident nuclear sau de lansare de armament nuclear iodul radioactiv eliberat în atmosferă pătrunde în organism şi se concentrează la nivelul celulelor tiroidei precum moleculele normale de iod. O dată pătrunşi în celule, izotopii radioactivi de iod deteriorează materialul genetic de la nivelul nucleului putând duce la cancer tiroidian.  La administrarea unei doze mari de iod, tiroida ajunge să fie saturată, ceea ce are ca efect impiedicarea absorbţiei de noi molecule de iod. Astfel principiul administrării de iod în aceste cazuri este că administrând iodura de potasiu cu iod neradioactiv, stabil, imediat înainte, în timpul sau maxim la 4-6 ore după expunerea la iodul radioactiv (deşi nu va mai fi la fel de eficient), se saturează tiroida cu iod normal, astfel încât iodul radioactiv să nu mai fie fixat în glandă şi să fie excretat cât mai repede de rinichi, reducându-se impactul său asupra ţesuturilor umane.

Se recomandă utilizarea comprimatelor de iodura de potasiu cât mai repede posibil de la debutul preconizat al expunerii (cu cel mult 2-3 ore înainte), iar dacă incidentul nuclear are loc la o distanţă considerabilă de locul unde ne aflăm trebuie preconizat timpul în care eventualul nor radioactiv ar ajunge la noi pentru ca momentul de administrare să fie optim iar iodul administrat sa fie eficient, deoarece acesta nu este stocat în tiroidă decât 24-48 de ore.

In funcţie de vârstă se administrează o doză diferită de iodură de potasiu iar beneficiul administrării este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai mică, riscul de cancer tiroidian fiind mai mare la făt, nou-născut, sugar şi reducându-se odată cu creşterea în vârstă.

Iodura de potasiu nu ne protejează şi de alte elemente aflate în emisiile radioactive, izotopi precum Strontiu 90 şi Cesiu 137 pe care corpul nostru îi confundă cu calciu, îi absoarbe şi îi concentrează în oase şi muschi, implicându-i în procesele fiziologice ale muşchilor şi oaselor noastre şi crescând riscul de cancer.

Comprimatele de iodură de potasiu pot fi administrate numai după un anunţ clar al autorităţilor competente. In nici un caz nu se face cura preventivă cu iodură de potasiu după scheme care circulă pe internet. O doză de 130 mg – doza unică recomandată pentru un adult în caz de expunere este de 1.000 de ori mai mare decât doza zilnică necesară de iod!

 

Produs adaugat la lista de dorinte